Considerându-vă
cel mai potrivit jurnalist, un fin cunoscător al fenomenului militar,în măsură
să înțeleagă problematica și implicațiile sociale ale modificărilor perpetue la
legile privind pensiile militare, vă rugăm domnule Radu Tudor, ca în măsura timpului
la dispoziție și cu mijloacele specifice profesiei, să prezentați factorilor de
conducere, politici și militari ,opiniei publice, adevărata noastră
situație.
Sătui
de intervenții fără ecou la aleșii neamului ,ne adresăm dumneavoastră ,în opinia
noastră un remarcabil jurnalist , care în ultimii ani , în momente mai puțin
fericite precum cele de astăzi , ne-ați fost alături și cu
profesionalism , tenacitate și argumente raționale ,ne-ați apărat și susținut
drepturile și interesele legitime în lupta noastră cu maleficul regim
Băsescu. Dorim ca să fiți în mod activ interfața între noi
și societatea civilă ,între noi și instituțiile care-și pun amprenta pe viața
noastră socială .
După
cum se vede continuă ,cu și mai mare înverșunare,“sezonul”
de denigrare al ”vinovaților de serviciu” , pensionarii
militari, fiind demarată campania abuzurilor împotiva
lor.Probabil prin astfel de măsuri potrivnice, se dorește
aducerea noastră la condiția de asistați sociali, de paria societății. Din
păcate istoria se repetă și la anumite intervale de timp problema pensiilor
militare revine , simptomatic dar nevindecabilă.
Inspirându-se din “Tablele” defunctului și perniciosului regim
Băsescu,doamna ministru a muncii a declanșat o campanie de dezinformare și
manipulare a opiniei publice pe toată perioada anului 2017 ,când cu rea
credință, a indus în societatea civilă ideea că ,pensiile militare,
ar afecta serios bugetul apărării, sugerând chiar că acest demers ar fi imoral.
Potrivit
legii 223/2015, prin actualizarea cu procentul creșterii soldelor
militarilor activi, pensiile rezerviștilor ar urma să crească
,iar în câțiva ani s-ar dubla.Total eronat.Creșterile se fac
limitativ, în anumite condiții, și numai la anumite elemente .Încercările
persuasive de anatemizare și vexațiunile aduse segmentului de
pensionari militari sunt evidente.Demersurile noastre de a contracara și
stopa aceste absurdități cu argumente raționale și pertinente au fost
zadarnice .Nimeni, niciun factor de conducere, politic sau militar, nu
a receptat mesajul ,nu a considerat că noi ,”marea
mută”, merită nobilul lor răspuns .Ei, aleșii ,au acum aroganța
unor stăpâni ,foarte sensibili și intransigenți cu cei care se comportă
altfel decât și-ar dori ei.
Cum
este posibil și cine este interesat să destabilizeze un organism
atât de vital, armata și rezerva sa ,organism cu o
reputație câștigată și recâștigată de-a lungul timpului.Armata are
meritul indubitabil de a fi salvat, acum un veac, ființa națională de la pieire
în Marele Război al reântregirii ,când pentru a fi sau a nu fi o națiune
română , câtevasute de mii de ostași români eroi ,au căzut pentru
realizarea României Mari. De ce urmașii acestora, noi cei de
astăzi, trebuie să trecem prin umilință și batjocură ce nu mai
încetează de aproape 10 ani .Dacă banii pentru pensiile
militare ,de altfel un procent infim din totalul pensiilor , sunt problema
,atunci când se va mării pensiile întregului segment de pensionari cât de
mare ar fi catastrofa pentru buget? .
În
urma măsurilor de restabilire a justiției sociale ,pensiile
tuturor cresc sub o formă sau alta, doar ale militarilor au stagnat
fiind plafonate pe vecie. De ce se aplică această măsură
numai rezerviștilor, în condițiile în care s-au găsit bani pentru
indemnizații, prime ,pensii speciale (adevăratele pensii speciale ,nu ale
noastre ) acordate parlamentarilor,primarilor și alți aleși locali.Este
important de precizat că în fond, rezerviștii militari nu doresc neapărat
măriri de pensii ,altele decât se practică în mod normal în acest domeniu
precum indexări ,actualizări, ci stabilirea unor norme și principii care să
aducă stabilitate pe termen lung acestui domeniu bulversat de numeroase
ordonanțe, modificări de legi și articole de lege.Pentru noi adoptarea OUG
-59/2017 a însemnat pentru a doua oară o lovitură dată pensiilor
militare.
În
acest context ,constantând risipa din bugetul apărării cu așa zișii “ îmbuibații” ai pensionarilor
militari ,risipă ce nu mai poate continua ,întrun exces de “bun simț” și „înaltă justiție socială”
,doamna ministru a muncii, dorind să pună capăt acestei hemoragii ,a legiferat
întrun domeniu în care nu avea competență.
Prin
adoptarea OUG -59/2017,care nu numai că a mutilat legea 220/2015,( ca și guvernul
Cioloș prin OUG-57/ 2016 ,la fel de nocivă prin art.40), întrun dispreț și
cinism ce frizează ura, a desființat sine die nu numai actualizarea
pensiilor militare, dar prin modificarea art.59 și 60 din legea 223/2015 ne-a
discriminat față de civili. Astfel indexarea a devenit
actualizare,schimbându-i-se astfel sensul ,aceasta acordându-se în
funcție de posibilitățile momentului, iar plafonarea la nivelul
soldelor nete din ultimele luni de activitate este legiferată de malefica OUG
-59/2017 art.VII , pct. 2 și 3.Noi nu vrem să credem că
ministerul muncii joacă la ruletă viețile și destinele
noastre subordonat fiind unui “board”,sau
că face jocurile unor anumite cercuri de
interese .Iar pentru a fi mai riguroși, este cazul să amintim că din anul 2009
,din timpul guvernării Tăriceanu, pensiile militare nu au mai suferit majorări
consistente,acestea fiind “cosmetizate”
între timp doar cu niște“firimituri” de ordin
financiar. Sau acest minister tinde tot mai mult să devină Ministerul
muncii și injustiției sociale?.
S-au
adus modificări legislative , voit confuze ,completate cu tot felul de ordine
și ordonanțe, sau acea nefericită aplicare ,în timpul regimului Băsescu, a
principiului contributivității, care au dus la schilodirea legilor
inițiale ,pertinente de altfel. Știți doar câte
frământări emoționale inutile ,câte tragedii omenești au provocat
aceste schimbări, comentate chiar în studiourile postului d-voastră de
televiziune. Așa ceva nu se poate uita niciodată.Un regim inconștient ,lipsit
de moralitate ,cu apucături vădit staliniste, a murit .Vreți să girăm prin
indiferența noastră, la construirea altuia?.
Există
,la aceleași niveluri de salarizare a funcției , gradului
și vechimii unei persoane, diferențe de peste două
ori, chiar și mai mult, în favoarea celor ieșiți la pensie după 2011,pentru
că cei ce au ieșit până în anul 2010 sunt considerați,de către unii
politicieni, rezerviștii“Tratatului de la
Varșovia”. Ne-am dori ca această abordare să fie o glumă.
Amintiți-vă că această armată a avut un rol decisiv în victoria
revoluției din decembrie 1989, dând indubitabil jertfe omenești .Suntem oare
buni doar atunci când societatea se află în situații limită?.Vrem să vă
precizăm că pentru asta suntem antrenați.
S-a
tot vorbit și prezentat situația pensiilor ,s-a lansat o nouă
inițiativă legislativă de acordare a unor drepturi
privind actualizarea acestora în scopul reparării
inechităților sociale. Un gest lăudabil de altfel, și orice om de
bună credință poate observa și aprecia acest lucru.În schimb în
domeniul pensiilor militare, deși se recunoaște că există și aici inechități ce
ar trebui eliminate, s-a operat doar pe bază de tăiere și plafonare.Și ca să se
dea o tentă de adevăr ,și a oripila opinia publică cu așa
zisa risipă de bani pentru pensiile militare ”uriașe”, ni se dă invariabil un
obsesiv exemplu de mărire a unei pensii de la 7000 lei în 2015 la
22.000lei în 2018. Halucinant ,pentru că nimeni din structura
militară nu are o asemenea pensie neverosimil de mare .Este vorba de pensia
unui magistrat militar care face parte dintro categorie aparte ,care și-a dat
singură privilegii, are imunități, este ferită de frământări legislative și
financiare, dar care este plătită din bugetul Ministerului Apărării.
Și
pentru că am vorbit de magistrați vrem să vă aducem în atenție o
situație de-a dreptul alarmantă, paradoxală. Prin decizia nr.20/2000 a
CCR, este statuat ,foarte corect , tratamentul egal juridic între
militari și magistrați și nu există niciun motiv ca această decizie să nu poată
fi pusă în aplicare .Astfel Decizia CCR este general obligatorie, iar
instituțiile statului ,cei de la putere, trebuie să o implementeze .Dar, din
nefericire, casta politicienilor este sensibilă numai la sinecurile
lor, trecând în umbră aceste chestiuni legislative incomode .De ce
această atitudine?. Pentru că pot ,și că în lipsa unei atitudini
ferme a societății, nimeni nu-i trage de mânecă. Iar noi știm, din experiența
noastră, că după ce răul este făcut , acesta este foarte greu de reparat.
La
noi tronează acea ordonanță care ne plafonează pensiile ,OUG -59/2017, în
condițiile în care sunt foarte mulți pensionari militari cu pensii puțin peste
salariul minim pe economie, restul având pensii până la 4000 lei. Tratament
ofensator și nedrept pentru rezerviștii militari dar și degradant
pentru cei aflați la putere .Ne întrebăm,retoric desigur, dacă mai
marii de azi își mai pot aminti că generațiile noastre au contribuit
efectiv și necondiționat la construirea unor obiectivelor
civile sociale și culturale ,am pus umărul la ridicarea gradului de
civilizație și de performanță a acestei țări . Am contribuit efectiv la
intrarea în NATO, dar alții se împăunează cu acest succes, armata neprimind
nici măcar o diplomă de merit .După cum vedeți nu am lăsat niciodată ca România
să îngenuncheze în fața provocărilor interne sau internaționale. Poate
că politicienii de azi cunosc câte ceva din viața militară. Dar știu ei că noi
ne-am antrenat în condiții extreme, uneori inumane în timpul
indeplinirii misiunilor ,în poligoane, aplicații, teatre de
operații, departe de familii. Cine le dă dreptul să arunce
anatema peste o categorie socială ce reprezintă rezerva
armatei române și care, în caz de primejdie vor muri și pentru domniile lor .
Domnule
Radu Tudor, anul centenarului Marii Uniri ar trebui să ne găsească întro altă
stare de spirit ,una a împlinirii ,a satisfacției și nu întrun prelungit război
de uzură româno-român, întro societate bolnavă și divizată.
O
ură aproape viscerală față de adversarii politici ,face ca orice încercare a
celor de la putere de a reforma, de a întreprinde ceva în folosul
românilor , să ducă la izbucnirea unui cor de critici
,blamuri sau de negare permanentă a oricărui demers.
De
asemenea, se constată o lipsă totală a marilor proiecte naționale promise și
absolut necesare pentru viitorul țării, lipsește unitatea și solidaritatea
românilor, lucru deosebit de grav. Ne lipsesc mândria și demnitatea de a ne
promova valorile autentice românești ,ne lăsăm cu prea multă
ușurință umilinți, tăvăliți în noroi de tot felul de neaveniți, și mult
mai periculos ,a unora care au spoliat patrimoniu și avuția națională. În
loc să ne afirmăm cu mândrie identitatea de român , ne este rușine să spunem cu
tărie cine suntem, nu avem curajul înaintașilor noștrii de a ne
susține valoarea istorică ,culturală, socială. Prea ușor primim
lecții de la entități statale care s-au format după Decebal al nostru, chiar
smulgând bucăți din trupul țării ,fie că ea se chema Dacia sau România.
Sintagma “Demnitate și onoare”, altădată deviza
armatei romăne ,a celor puternici și mândri, a devenit din păcate un simplu și
desuet clișeu. Dar ne întrebăm, ce să facem cu ele întro
societate anomică în care respectarea legilor este clamată, dar în realitate ,
aplicată selectiv (valabilă și în cazul rezerviștilor militari) .Ne întrebăm
retoric ,domnule Radu Tudor , dacă România va fi capabilă să rezistele tuturor
provocărilor interne și externe și să-și rescrie istoria propriului
viitor ?Deci , “ Quo
vadis România” ?
Vă
mulțumim foarte mult în speranța că ne veți sprijini, ori de câte ori
veți avea posibilitatea, ca acest demers al nostru să ajungă și să
fie înțeles de fiecare român , de societatea civilă în general.
Cu multă considerație, un
grup de ofițeri pentru care semnează
Col (r). Nemulescu
Victor
Col
(r). Munteanu Vasile