PE TRICOLOR E SCRIS .....USL
Parafrazand, in titlu, un binecunoscut vers, acesta ar fi fost in conditii normale un semn de mandrie sau proiectia unei stari de spirit sociale, pozitive. Dar culorile reprezentative ale aliantei USL, rosu, galben si albastru atribuite in ordine partidelor componente ale coalitiei, respectiv, PSD, PNL, PC, sunt la momentul actual, coincidenta sau nu, proiectia culorilor stindardului national. Asta ar fi trebuit sa insemne hotarare, speranta, implinire.
Insa dezamagirea, frustarea, chiar furia la un moment dat fata de atitudinea unor entitati politice in care am investit sperantele noastre, de a caror promisiuni ne-am lasat "agatati " in iuresul patimas al alegerilor, increderea stirbita de personalitati politice in care am crezut atunci cand am batut palma, construind, in naivitatea noastra, acorduri, intelegeri, adeziuni, incepe sa lase urme adanci si dureroase in asteptarile noastre.
Culorile in care am crezut la inceput, se transforma din ce in ce mai vizibil in tonuri de gri, si asta dupa ce culoarea portocalie devenise culoarea doliului national. Dezamagire la patrat.
Promisiunile entuziaste s-au estompat, legile noastre sunt ba la usa comisiilor de specialitate, ba pe holul parlamentului, toata lumea din guvern se suceste, se balbaie, evitandu-ne pe cat posibil, aruncandu-ne din cand in cand motive puerile despre cum nu sunt bani, despre ce o sa zica FMI, sau alte foruri europene. Dar despre ce zicem noi, nu are nimeni urechi? Asta in timp ce pensionarii militari nu fac prea mult zgomot.
In acest context am inteles si am apreciat reactia vehementa a unor filiale care au fost tot timpul vocale, in orice imprejurare, si au avut un raspuns activ la miscarile de pe scena politica ,indeosebi la acelea care ne privesc pe noi, cadrele militare in rezerva disponibilizate.
Chiar daca sunt filiale cu mai putina activitate pe blogg-uri, printre care si noi, va asiguram ca am urmarit cu interes schimbul de opinii, activitatea si luarile de pozitii ale celor de la Brasov, Constanta, Botosani, Bucuresti, Pitesti, Craiova care, pentru noi, au fost niste stele mai mari in constelatia aceasta a sindicatului. Au fost locomotivele care au tras mai departe vagoanele acestui sindicat, e adevarat, uneori cu putini calatori.
Tocmai de aceea reactia Filialei Brasov a SCMD, radicala as putea spune, ramane una dincolo de obisnuit. Fara sa comentez decizia colegilor nostri, as putea spune ca este una normala in contextul prezentat mai sus, daca aceasta (filiala) ar fi o entitate de sine statatoare. Dar cred ca, daca exemplul ei va fi urmat, desi sper ca nu, incepem sa pierdem din locomotive si, fara locomotive, vagoanele devin inutile.
Supararea, dezamagirea este a tuturor, este de intindere nationala, si la nivelul tuturor segmentelor sociale, iar acum destramarea nu trebuie sa vina din interiorul nostru precum o implozie. Sunt destui care vor sa se aseze la praznicul nostru.
Este de inteles si supararea lor pe conducerea centrala a SCMD si aici, cei ce diriguie activitatea noastra la nivel national ar trebui sa aibe motive de reflectie mai profunde. Semnalele au fost trase mai demult. Apelurile la unitate, exprimate la Alba Iulia, raman simple fraze, daca, nu le simtim si nu le aplicam ca atare.
Inteleg reactia filialei din Brasov dar mi-as dori ca ea sa ramana la nivelul unei atentionari grave la adresa miscarii sindicale a cadrelor militare disponibilizate. Avem nevoie de toate filialele puternice, care, prin forta lor numerica si spirituala sa fie in primele randuri ale luptei sindicale. Iar lupta sindicala inseamna nu numai a iesi in strada ci si diplomatia negocierilor chiar daca nu intotdeauna cu rezultate imediate, chiar daca strangem din dinti. Avem nevoie de filiala Brasov, in intregul ei pentru ca a fost, si sper, va fi in continuare, unul din motoarele miscarii noastre sindicale. Altfel vom participa la prima noastra inmormantare.
Col. (r). Munteanu Vasile
