De câţiva ani buni ne chinuim să ieşim din blestemata de criză în care ei, cei ce ne conduc, ne-au adus printr-o proastă gestionare a tuturor domeniilor de activitate. Aşa zisele reforme care aduc, se pare, creşteri economice puţin peste pragul de zero, vor avea efecte benefice peste nu ştim câţi ani sau decenii. Noi credem că nu vom ieşi din această criză până ajungem în altă criză, că tot ne-am obişnuit cu ele. În tot acest timp ei ne cer sacrificii şi solidaritate. Au luat tot ce se putea lua de la toate categoriile sociale: medici, profesori, mame, copii, bătrâni, etc. Asta în timp ce conturile celor portocalii se măresc peste noapte iar ei, bineînţeles, ca nişte nevinovaţi, motivează că au uitat să treacă în declaraţia de avere setul de furculiţe de argint al soacrei, primit cadou la nunta de cositor. Pe principiul „daţi un leu pentru Ateneu, dar jumătate îl iau eu” aceştia transformă ţara, pe banii adunaţi cu sudoarea noastră, într-o ţară a telegondolelor, a piscinelor la sate, a parcurilor de distracţii la Cucuieţii din Deal, în timp ce ei colecţionează limuzine de lux, vile somptuoase, haine de zeci de mii de euro. I-aţi văzut pe aleşii noştrii îmbrăcaţi de la APACA? Nu. Credeţi că această grijă subită pentru tanti Aglaia de la ţară, care trebuie să-şi fortifice corpul, după o zi de prăşit, în sala de sport a comunei, este dezinteresată? Nu, pentru că acolo, oamenii aceia, pot fi prostiţi şi înşelaţi cel mai lesne. În mărinimia lor, spre a ne scuti de eforturi supraomeneşti, aleşii ne vor trimite în viitor cu telegondola să cumpărăm din piaţă o legătură de ridichi, pentru că, nu-i aşa, noi atât ne permitem. Fie că se numeşte găleată, pungă cu alimente, telegondolă, sală de fitness, tot prosteală se cheamă. Sunt promovaţi în funcţii cheie oameni neperformanţi, a căror singură abilitate şi preocupare este aceea de a căpuşa cat mai mulţi bani publici, în timp ce populaţia este nevoită să-şi drămuiască bruma de bani de pe o zi pe alta.
Orice i-aţi întreba despre cum şi unde se cheltuiesc banii noştri, adunaţi din tăierile de pensii, salarii, medicamente, asistenţă socială, şi alte „acţiuni de solidaritate”, vă vor răspunde cu tupeu şi nonşalanţă dând explicaţii din care să nu înţelegeţi nimic. Nici nu trebuie!
Politica aburelii a ajuns politică de stat, o politică instituţionalizată pentru că, nu-i aşa, până şi frizeriile trebuiesc pedelizate. Culoarea portocalie trebuie să ajungă în fiecare casă. Culoarea portocalie a devenit de fapt culoarea doliului naţional.
Să nu mai vorbim de faptul că noi, militarii în rezervă, după aberanta joacă de-a pensiile revizuite, am fost umiliţi prin declaraţiile şi atitudinea lor, aceştia desconsiderand un segment special al societăţii, protejat de altfel corespunzător în toate ţările civilizate.
Să afirmi din cea mai înaltă funcţie a statului că militarii au cerşit statului bani în momentul disponibilizării, când statul a fost cel care a creat cadrul legislativ la vremea respectivă, este mai mult decât un act de ostilitate. Aceste cuvinte, oricât de iertători am fi, nu le vom uita niciodată.
Hăhăiala a ajuns, în condiţiile actuale, emblema instituţiei prezidenţiale. Câteodată, ar trebui să ne îndoim de judecata unora.
Durerea noastră este că, deşi am organizat atâtea manifestări publice, apariţii în mass-media, publicaţii în presă, dosare în instanţă, acum le îngăduim portocaliilor o prea mare pauză, iar nouă un nepermis relaş. Trebuie să le aducem aminte permanent că suntem vigilenţi, că le urmărim fiecare mişcare şi că-i vom judeca la final după faptele lor. Ştim că mulţi dintre noi îşi numără cei câţiva creiţari adăugaţi la o pensie modestă, dar nesimţită din punctul lor de vedere. Se vor fi bucurat vremelnic. Puterea de cumpărare si punctul de pensie vor scădea proporţional cu banii deturnaţi de caracatiţa portocalie. Obiectivul sindicatului acum nu trebuie să fie numai câştigarea unor drepturi financiare, ci şi revenirea la o ordine - socială, legislativă, administrativă - normală. Reforma statului, atât de ridicată în slăvi, este o acţiune derizorie, menită să pună clasa politică la adăpost de furtunile economico-financiare şi sociale, să-i ofere o pace şi linişte benefică atât timp cât vor patrona această ţară.
Nu vedeţi că cetăţeanul de rând a fost exclus în totalitate de la actul de decizie? ”Demos” şi „cratos” nu mai există, ei gândesc totul iar noi, ca nişte plante, primim pe tava umilinţei totul „de la centru”. Vă mulţumiţi cu firimiturile pe care vi le dă statul „reformat” şi ministerul din care aţi făcut parte. Vă lăsaţi manipulaţi de frazele sforăitoare a celor care declamă procupările lor pentru grija şi bunăstarea voastră, vă lăsaţi orbiţi şi duşi, fără a vă da seama, în tenebrele unor grote din care nu veţi mai putea ieşi. Încet, încet, devenim, cu sprijinul indiferenţei noastre, sclavii unui regim care ne vrea obedienţi, care ne fură demnitatea, onoarea. Solidaritatea noastră se vede acum când pentru zece sau o sută-două de lei în plus ne-am retras cuminţi pe băncile din parcurile oraşelor, povestind despre cum ne-a inundat vecinul, sau cum a pierdut Oţelul la Astra.
Daţi-vă seama în ce situţie dificilă sunt cei cărora le-a scăzut pensia şi, de la 1 ianuarie 2012, vor trebui să returneze banii înapoi!
Militarilor activi li s-a luat 25% din soldă pe principiul „noi vă luăm tot ce putem, voi va trebui să muriţi la fel”.
Nu este posibil ca armata, a doua instituţie ca încredere în rândul populaţiei, să fie marginalizată, umilită şi desconsiderată!...
Atitudinea ostilă a politicienilor, mai ales a celor de la vârf, împotriva noastră, reprezintă un atentat la demnitatea celor care ne-am pus viaţa în slujba intereselor naţionale, am sacrificat de foarte multe ori familia mergând în misiuni, aplicaţii, pe şantiere sau în agricultură.
Pentru noi nu a existat decat idealul de a ne face cât mai bine datoria faţă de ţară şi popor aşa cum am jurat.
Putem discuta şi analiza zile întregi, putem scrie pe kilometri de hârtie, nu vom putea schimba nimic fără acţiuni energice, fără presiuni permanente asupra întregului spectru politic.
Trebuie să înţelegem că nu mai este timpul să stăm liniştiţi şi să aşteptăm ca rezolvarea problemelor noastre să vina din altă parte .
Din aceste motive şi nu numai, Filiala 1 GORJ a SCMD consideră că este momentul să trecem la acţiuni în toate formele de protest ale sindicatului şi mai ales la cele stradale, să fim în mijlocul tuturor sindicaliştilor şi cetăţenilor nemulţumiţi de actuala guvernare.
Noi, membrii de sindicat din cadrul filialei, suntem decişi să participăm la manifestarea din data de 07-08 octombrie 2011 chiar pe cont propriu, prin folosirea tichetelor de călătorie auto sau CFR, ceea ce sugerăm şi celorlalte filiale să facă.
Considerăm că este necesară intensificarea acţiunilor în vederea încheierii acordurilor locale cu partidele din opoziţie care şi-au exprimat sprijinul în rezolvarea problemelor revendicate de SCMD, urmare a emiterii de către actuala putere a unor legi şi ordonanţe neconstituţionale.
Nu trebuie să ne lăsăm intimidaţi şi vă propunem să continuăm a ne spune opiniile pe blogurile instituţiilor şi organismelor locale, naţionale şi chiar internaţionale! Numai aşa ne putem face văzuţi şi auziţi!
Nepăsarea, lipsa de atitudine şi liniştea ne-au adus în starea aceasta!
Să terminăm cu atitudinea mioritică în care aşteptăm liniştiţi sfârşitul, interesându-ne doar unde şi când vom fi îngropaţi, sau dacă şi cine o să ne jelească!
Să terminăm odată cu expresiile –„n-avem ce face”, „asta este”, ”se poate şi mai rău”!
Haideţi să demonstrăm că în noi mai există puterea şi hotararea de a schimba ceva!
BIROUL OPERATIV AL FILIALEI 1 GORJ
